Jos, mai jos,

Cernă, Cernă, apă lină
Ce-mi zâmbesti asa senină?
Şi de ce nu ti-as zâmbi?
Crezi ca eu nu aş iubi?
Crezi că apa mea verzuie
Nu străbate-o cărăruie?
Pentru-o dragoste de fată,
Pentru-o dragoste curată?
Am trimis toti peştişorii
Ieri, au fost ca peţitorii,
Azi cand s-a scăldat in mine
Au plutit numai suspine,
Din ochi lacrimi i sau scurs
Pe valuri în jos sau dus.

Cernă, Cernă, Cerna mea
Grea mai este dragostea.
Tu-i vezi trupul golişor
Eu nu-i văd nici un picior.
Tu o scalzi în valuri, valuri
Eu o văd numai pe maluri,
Tu-i uzi părul auriu
Eu am sufletul pustiu.
De-aş avea eu apa ta
Mi-aş cunoaste dragostea,
Cu-a ta apă si al tău nume
Aş pleca de tot in lume.

Cernă, Cernă, apă grea
Din tine i-ai dat să bea.
Acum s-ambătat de dor
Iar eu de dragul ei mor.
Lasă-mă s-o iau acasă
Nu vezi că de mine-i pasă
După mine ea suspină
Nu-i de apa ta senină.
Trimite-i un peştişor
Să-i stropească trupul gol
Cu sărutul de la mine
Umezit numai de tine,
Trimite-i un val mai mare
Dintr-odata s-o doboare
Să o prind la malul tău
Jos, mai jos langă un crău.