Mamei mele

Ţi-aş spune mamă atâtea lucruri bune,
Ţi-aş umple traista cu mii de bucurii,
Aş vrea măicuţa mea să facem o minune,
Aş vrea să fim iarăşi copii.

Atâtea cântece am pentru tine frumoasa mea,
Doar pentru tine şi ochii tăi albaştrii înseninaţi,
Atâtea mângâieri şi atâta dor de fiinţa ta,
De obrajii tăi trecuţi peste anotimpuri şi curaţi.

Atâtea vorbe de iubire şi iertare
Le am pe limbă, ţi le rostesc în gând
Şi îţi sărut mâinile mamă, mâinile care
Cu bătături m-au legănat în adieri de vânt.

Iubito, îţi simt iubirea ta de mamă preafrumoasă
Aşa cum simt căldura soarelui în miez de vară
Smerită îţi ating cu mâna poala roasă,
De anii ce străbat o primăvară.

Îţi văd şi lacrima ce cade numai pentru mine,
O prind cu sufletul să-mi ude inima curată
Cu drag îţi mângâi părul şi-apoi mă uit la tine
Ce fericită eşti că ai o fată!

Cu chipul tău atâta de frumos şi cald
Te legeni mamă în basmul bătrâneţii
Iar palmele crăpate cu bătături ce ard
Imi scrie iarăşi cartea tinereţii.

Eşti o icoană, pictată în pupila tinereţii mele,
Eşti mama universului clădit cu mii de întrebări,
Eşti ţărăncuţa mea din vremuri grele,
Eşti darul ce îl am de peste mări şi ţări.

Cu un batic la gât şi cârpa înnodată
Stă ca pictată în poarta mare, verde,
Cu poalele în brâu şi bluza colorată
Din ochii ei albaştrii nu mă pierde.

Iubirea pentru tine mamă este atât de mare
Că nici pământul nu o poate măsura,
Aş vrea să-mi fi tot timpul pe cărare
Cu un sărut de-al tău mă poţi înmiresma.

Eu ştiu că-n fiecare clipă a vieţii tale
Mă tot pronunţi şi rugăminţi faci pentru mine,
Eu ştiu că vorbele sunt nestemate rare
Şi le păstrez doar pentru tine.