Obsesia

Prea multă dragoste, prea mare dor,
Le am de mult în mine
Sunt obsedată de-un amor
Cu tine, da…cu tine!

Prea multe fantezii în mintea mea
Şi gânduri, vise, întrebări,
Sunt albul fulgului de nea
Ce se topeşte pe cărări.

Prea mari dureri şi patimi grele
Le-am pus la inimă odată
Obisnuindu-mă cu ele,
Am devenit o…obsedată!

Sunt obsedată să-ţi vorbesc
Cu ochii minţii mele
Şi rătăcesc ca o nălucă
În drumul către stele.

Îmi eşti prea drag să uit de tine
Şi oricum n-aş putea s-o fac
Căci am obsesia în mine
Şi pentru asta nu e leac.

Prea multe zile te-am dorit
Săruturi pătimaşe-n mintea mea,
Prea multe nopţi eu te-am iubit
Să fie doar obsesia?

Ţi-am îndrăgit şi aluniţa
Pictată jos la subţioară,
Sufocându-mi tu guriţa
M-am dăruit…a câta oară?

Mă dăruiesc ca o nebună,
E bal mascat în mintea mea
Şi te iubesc sub clar de lună
E vraja ta obsesia?

Când plouă iar în viaţa mea…
Sau, mai bate vântul când şi când
Îmi chem cu drag obsesia
Şi-o las pe veci la mine-n gând.