La izvor, la izvoras

Susură izvoru-n taină
Gând la gând cu-al meu destin,
Lacrimile-mi cad pe iarbă
Se aude un suspin.
Rog tăcerea să se piardă,
Rog pădurea să îmi cânte,
Las doar focul ca să ardă
Foc din piatră şi pelin
Flacără cu-amar şi chin,
Buzele arzând de dor
Stau scăldate-n drumul apei
Au şi ele dreptul lor
Să respire-n astă noapte.

Printre rugăminţi şi şoapte
Prind o pală de fâneaţă
Să nu tremur c-alte dăţi
Iar m-apucă o dimineaţă,
Iar cutreier prin livezi,
Iar privesc la tine, soare,
Cum apari şi cât mă doare
Că te-aştept şi nu mă crezi,
Că te vreau şi te doresc
Spun doar firului de iarbă
Care stă în calea mea
Cât de mult eu te iubesc,
Cât de grea e dragostea.

Plec pe drumul cunoscut
Plec şi parcă n-aş pleca,
N-am primit nici un sărut
Doar o rază şi o stea,
Şi stropi reci de catifea
Ce se scurg pe faţa mea.
Las izvorul susurând
Jos,mai jos e-o mandolină
Plec cântând,visez mergând
Poate, poate,o să vină.