Cufarul

Ieri,
Mi-am închis gândurile într-un cufăr ruginit,prăfuit,
Dar atât de strălucitor!
Moştenire de la străbunicii vremurilor îndepărtate.

Azi,
Mi-am închis sentimentele în acelaşi cufăr
Gol şi prăfuit
Dar atât de strălucitor!
Că ale sale lumini malefice,
Aveau un curaj nebun să se dueleze cu puterea soarelui
Cu lumina zilei,aceeaşi,de mii de ani.
Am rămas uitată de timp în mijlocul spectacolului,
Era întuneric şi lumină,peste tot şi…
M-am speriat ,închizându-l
Să uit de ce-i înăuntru,iar cheia,
Cheia s-a topit în strălucirea din jur
Pentru că era făcută din lacrimi şi adevăr.

Mâine,
O să duc cufărul în locul unde l-am găsit
Şi o să uit de el
Pentru totdeauna!