Cum as putea

Cum aş putea s-ajung la tine?
Să tulbur albastrul apelor atât de line,
Spune-mi pe ce cărări să mai apuc
Şi să mă duc, să mă tot duc…
Dar luminiţa din tunelul asteptării
Veghează zi şi noapte la capătul răbdării.

Cum aş putea s-ajung în al tău pat,
Să inventez poveşti, ca cele de la sat
Şi-apoi să-ţi sar în braţele imense
Plutind pe undele concentrice şi dense.
Dar ce departe eu de tine sunt
Îmi bate-n piept cuvântul crunt.

Cum aş putea iubite să te ating
Săruturi pătimaşe într-un ring
Şi-apoi să adorm pentru o veşnicie
La pieptul tău cel cu miros de ie,
Cusută cu săruturi, mângâieri şi dor…
Iubeşte-mă, din dragoste eu vreau să mor.

Cum aş putea iubite ca să te sărut,
În gânduri zbuciumate te-am avut
Şi-mbrăţişarea ta înfierbântată,
Iubindu-ne ca doi nebuni, deodată,
Să îmi aduci, pe-un petec de hârtie,
Iubirea ta ascunsă-n vesnicie.