Inima mea

Ai vrea să ne schimbăm inimile?
Îţi dai seama ce nebunie ar fi
să facem schimb de inimi, cred că
nu s-a gândit nimeni la asta până acum,
cred că ar fi un lucru nemaipomenit.
Ai sta o zi, o lună sau un an cu ea,
ai asculta tot ce-ţi spune, în bătaia
haotică cu care supravieţuiesc, datorită ei.
Inima mea nu e ca a ta sau a celorlalţi,
a mea se grăbeşte tare, vrea să şi trăiesc,
vrea să şi iubesc, vrea să îmi dirijeze
viaţa, vrea prea multe de la mine încât
mă oboseşte, dar ea, ea nu oboseşte niciodată
e veşnic trează, la datorie.
Numai prin bătăile controlate, ciudate,
ştiute numai de ea, petarde aruncate
într-un tunel, clopote ritmate, numai
prin toate astea mă face să ţi-o las ţie,
o perioadă de timp, dar şti ceva…
cu ocazia asta ai simţii şi tu ce simt eu,
pentru tine, haide, şterge-ţi culoarea
neputinţei de pe aceşti obraji sclipitori
şi primeşte-mi inima în piept.
Vom face schimb de inimi, astăzi,
mâine, schimb de suflete, nu suntem unul şi
acelaşi trup, nu suntem una şi aceiaşi persoană?
O să plângi şi tu atunci când alţii râd,
o să simţi zbuciumul trăirilor mele,
la sfârşit o să râzi fiindcă nu vei înţelege nimic
din toate astea, dar…seara înainte de culcare
rupt de oboseală o să-i asculţi ticăitul melodios
şi te vei gândi la mine.

Am să te rog să-i spui: Noapte bună!
Să-i trimiţi săruturi dulci apoi cu sărutul fericirii
interioare să o culci pe braţul stâng ca mai spre
dimineaţă obişnuindu-te cu ea să pictezi la mine
în suflet un început de prietenie, un zâmbet tandru,
frumosul şi trăirile comune, să arăţi lumii că se poate
să se facă schimb de inimi, se poate.
Ascultă-mă, atunci când o să intri în minunatul calvar
al iubirii,vei vedea că inima mea, a ta, inima noastră va bate
pentru amândoi, scriindu-ne o poezie în jurul sufletului
rătăcit printre miile de bătăi.