Izvorul

În piept imi bate dorul, e prea tare,
Simt că mă-năbuş dar accept,
E-atâta farmec şi iubirea care,
Imi spune că o sa-ţi fiu la piept.

Şi-o să adorm cu drag la pieptul tău,
Un somn înmiresmat si neştiut de mulţi
O să culeg frăguţe coapte din părul meu
Imbraţişaţi în vise să ne iubim tăcuţi.

Urc dealul şi răzbat ca să aud izvorul
Te caut printre tufişuri în biata noapte
M-ascund de mine,iată dorul…
Mă duce încet plutind pe şoapte.

Şi calc grădina, florile mă strigă tare
A câta oară-mi parfumează părul?
Mi se preface viaţa-n sărbătoare
Foşnet de frunze, greierii, decorul.

Ce dragă mi-e cărarea, ce dor îmi e de tine,
Ce dulce este noaptea cu bufniţe ascunse
Grăbeşte-te în braţe de mă ţine
Ascunşi în cazemate nepătrunse.

Cu mâinile curate şi pâlnie făcute
Ne bucurăm de roza trupurilor noastre
In apa de izvor,bătaia păsării de munte
Ne îmbătăm în zborul către astre.

Imi văd grădina iar florile mă strigă tare
Să-mi parfumeze iarăşi părul
Iubirea mi-o fac astăzi sărbătoare
Şi cântecul şi dansul şi decorul…