Mi-e frica

Mi-e frică să vin la tine, poţi să mă crezi?
Să ajung în patul tău răvăşit de vise ciudate,
de gânduri întunecate şi speranţe neîmplinite.
Mi-e frică de tine, dacă mă închizi în turn,
ce mă fac? E atâta marmură şi atât de rece acolo.
Dacă o să mă iubeşti, ce o să mă fac?
Ştii că eu nu am iubit niciodată?
Nici nu ştiu ce înseamnă un sărut.
Poate că tu asta vrei, să îmi arăţi, spune,
asta vrei? Să mă iubeşti până ameţesc?
Am să adorm pe visele tale nevisate şi
când am să mă trezesc are să îmi pară rău
că a trecut timpul şi ţi-am albit gândurile.
Chiar mi-e frică să ajung la tine.
Dacă ne iubim mult, mult de tot
şi rămânem pierduţi în lumea dragostei,
ce ne facem? Te-ai gândit la asta?
Ce o să se facă lumea fără mine?
Ce o să mă fac eu fără lume?
Nu ştiu iubitule, nu ştiu, e aşa de greu
să ajung la tine, e atât zbucium în mine,
în inima mea mică, în sufletul meu mare.
Trupul tău încins îmi va arde sufletul,
inima mea va fi pârjolită de vorbele tale,
iar eu o să rămân a nimănui, tristă şi goală,
o nălucă strivită de greutatea trupului tău, dar,
mă voi lipi de cearceaful mototolit şi
voi rămâne acolo ca un tablou vechi şi scump
Ca să-ţi aminteşti de mine toată viaţa, fiindcă,
mi-e atât de frică să vin la tine!