Ruginie

În ruginiul cald al zilelor de toamnă,
Mi-ai amăgit destinul, falsă Doamnă,
Balsamul ruginiu al funzelor de nuc
M-au inspirat să cânt precum un cuc.

Şi-am tot cântat la umbra de sub frunze,
Strivind câte un sâmbure de nucă printre buze,
Doar silueta ta, firavă întrezărită-n poartă
Mi-a subjugat dorinţa preschimbând-o în soartă.

Astăzi un vers, mâine o strofă de iubire,
Te-am colorat în mintea mea ieşind sfios din fire
Să ţi le pot cânta, frumoasa mea păpuşă
Îmbrăţişându-ţi umbra de la uşă.

Sub nucul meu, prieten de amor,
Mi-am scris atâtea cântece de dor,
Şi ţi-am cules atunci un sac de nuci
Pierdut, ascuns în cuib de cuci.

În ziua când mi-ai dăruit iubirea ta,
A răsărit pe cer o nouă stea
În nuc cântă şi frunzele îngălbenite
Iar eu rostesc mirat cuvinte nerostite.