Zorii necredintei

N-am să mai cred în vise,
Albaste şi suave,
Ce le-am visat odată,
Departe-n infinit,
Acum în dimineaţa,
Delirului sfîrşit,
Mă-ntorc spre a mea fiinţă,
Smerit în necredinţă.

N-am să mai cred în şoapte,
În stele şi în noapte,
N-am să mai cred în tine,
Când spui că mă iubeşti
Şi când cu nepăsare,
Zâmbând mă răstignesti
Şi-mi baţi un cui în mâna
Cu care-am mângâiat
Şi-mi pui un rug pe buze,
Cu carea-am sărutat.

Am să amestec lutul,
Amarul şi trecutul,
Cu lacrima strivită,
În geana obosită
Şi modelând spre seară,
Cu trudă şi migală,
În zori din lutul moale,
Voi naşte iar formele tale.

Cu roua dintr-un răsărit,
Voi boteza noul iubit.